da-mi randurile care sa exprime ce simt…da-mi un roman, un personaj in care sa ma transpun, da-mi o poveste care sa-mi arate ca se mai intampla. Ma caut in librarii si pe bancile goale din parc, ma caut in vitrine, in titluri de carti si in melodii. In palma ta, in masina, in cafeaua de dimineata, prin iarba. As vrea sa ma regasesc, rea sau buna, matura sau copilaroasa, falsa sau sincera, oricum, numai sa ma regasesc…
Imi impun sa fiu cumva si esuez. Tin de acele persoane care isi prelungesc cat mai mult tristetea, o savureaza cu pasiune desi stiu ca e nociva. Incerc sa-mi dezvat acest lucru…e ca atunci cand un fumator incearca sa se lase de fumat. Pana sa renunte brusc, mai fumeaza cate o tigara, spunandu-si ca una nu conteaza. Asa mai trag si eu cateodata din tristete. Uneori doar o rasucesc printre degete, fara sa o aprind. Alteori fur un “fum” de la altii…dar cumva, in ritmul asta, nu reusesti niciodata sa te lasi de tot…
As vrea sa citesc tot ce e in sufletul meu intr-o carte…tare mult mi-as dori sa gasesc cartea.
