imi repet trairile, recitesc franturile de randuri de pe marginea cartii, de pe bilete de muzee, de pe coperta carnetelelor scrise pana la refuz. Imi vibreaza sufletul. Atat de tare incat doare, uneori. In scris, in randuri ramane doar esenta. esenta unui romantism. o sinceritate de pe care am scuturat tot pragmatismul si realismul ce i s-au depus pe petale…ireala in forma ei pura, dar atat de frumoasa!
trairile noastre continua sa mearga alaturi de noi chiar si cand ne despartim de butonul declansator…uneori trebuie sa le lasi putin in urma, pentru ca frumusetea lor doare. Alteori insa ne hranim cu ele, pentru ca e pofta de ceva frumos, pofta de ceva departe…important e echilibrul dintre cele doua…e greu sa stai cu cate un picior pe fiecare taler al balantei si sa te pastrezi in aer, de obicei cazi intr-una din cele 2 parti…
